expert, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. expert, lat. expertus)
Etimologie: (fr. expert, lat. expertus)
1. adj. cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu.
2. (inform.) sistem ~ = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu de aplicație.
3. s. m. f. specialist într-un anumit domeniu.
4. persoană însărcinată să facă o expertiză.