materializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. matérialiser)

1. a da, a căpăta formă materială, a (se) concretiza.

dematerializa

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. dématérialiser)

1. a pierde, a face să-și piardă caracterele specifice materiei.
2. (fizică nucleară) a se dezintegra, a transforma particulele materiale (ale unui corp) în energie.
3. (figurat) a elimina orice referire la lucruri materiale, concrete.
4. (anton.) a (se) rematerializa.

imaterializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. immatérialiser)

1. a (se) face, a deveni imaterial.

compas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compas, germ. Kompass)

1. instrument din două brațe articulare, cu care se trasează linii curbe și se măsoară arcele de cerc.
2. instrument de navigație la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcției de referință nord-sud și pentru determinarea direcției de deplasare.
3. busolă marină.
4. ~ giroscopic = girodirecțional.

concretiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concrétiser)

1. tr. a da un sens, un caracter concret.
2. tr., refl. a (se) materializa, a (se) realiza practic.

concretizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (concretiza)

1. acțiunea de a (se) concretiza; materializare.
2. (log.) operație a gândirii, legarea generalului de experiența senzorială.

conspect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. conspectus, germ. Konspekt, rus. konspekt)

1. privire generală asupra unei probleme, lucrări etc., materializată într-o consemnare sistematică.
2. rezumat.

dematerializa

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. dématérialiser)

1. a pierde, a face să-și piardă caracterele specifice materiei.
2. (fizică nucleară) a se dezintegra, a transforma particulele materiale (ale unui corp) în energie.
3. (figurat) a elimina orice referire la lucruri materiale, concrete.
4. (anton.) a (se) rematerializa.

valoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. valeur, lat. valor)

1. însușire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuințelor sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; însemnătate, preț, merit.
2. judecată de ~ = judecată care enunță o apreciere; a pune în ~ = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc.; a valorifica.
3. (concr.) ceea ce este important, valoros; om care întrunește calități deosebite.
4. eficiacitate, putere.
5. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuință sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor.
6. (ec.) ~a mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni.
7. mărime în bani reprezentând echivalentul prețului unei mărfi, al unui cec, al unei acțiuni etc.
8. înscris (cec, cambie, obligațiune) reprezentând un drept în bani.
9. rentabilitate, productivitate.
10. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeași natură.
11. durata unei note muzicale sau a unei pauze.
12. sens sau nuanță de sens a unui cuvânt.
13. (pict.) intensitate a unei culori.