inventar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inventaire, lat. inventarium)

1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri.
2. (fig.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.).
3. totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală.

inventaria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. inventariare)

1. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise.

beneficiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligații.
2. folos, profit, câștig.
3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune.
4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.
5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.

casa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. casser)

1. tr. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească.
2. (rar) a sparge.
3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.).
4. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul.

casațiune 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cassation)

1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului.
2. (cont.) totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix.
3. spargere.

inventaria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. inventariare)

1. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise.

monetar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monétaire)

1. adj. referitor la monedă.
2. sistem ~ = ansamblul reglementărilor legale privind moneda unui stat.
3. s. n. inventar al banilor sortați după valoare, întocmit de un casier la predarea casei.

obiect

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. obiectum, germ. Objekt)

1. lucru, tot ceea ce poate fi perceput prin simțuri.
2. ~ de inventar = mijloc de muncă de uz curent, parte din mijloacele circulante ale unei întreprinderi.
3. (ec.) ~ul muncii = lucru asupra căruia acționează omul pentru a-l modifica potrivit nevoilor sale.
4. tot ceea ce preocupă gândirea, activitatea intelectuală a omului; ceea ce formează materia unei științe, a unei discipline.
5. (fil.) realitatea exterioară subiectului; (spec.) ceea ce este dat în cunoaștere, conținutul obiectiv al cunoștințelor subiectului.
6. (fig.) țintă, scop, țel.
7. complement (direct sau indirect).