melodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mélodique)

1. adj. melodios, armonios.
2. mod ~ = mod care se sprijină pe atracția melodică, pe un singur sunet stabil (tonica).
3. s. f. ramură a științei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei.

melodică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mélodique)

1. ramură a științei muzicale care se ocupă cu studiul melodiei.
2. modul, felul în care este compusă o melodie.
3. tehnică a melodiei.

melodicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (melodic + -itate)

1. calitatea de a fi melodios; armonie.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

apogiatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. appoggiatura)

1. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente.

arabesc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arabesque)

1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinații de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul și brațul liber spre orizontală.
5. ornament muzical.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.

arpegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. arpeggio)

1. intonare succesivă a sunetelor unui acord melodic, ascendent sau descendent.

background

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. background)

1. fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susține și completează partea solistică, instrumentală sau vocală.
2. tehnică de filmare la care o proiecție formează fondul decorativ.

belcanto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bel canto)

1. stil de interpretare în muzica vocală italiană, care urmărește frumusețea liniei melodice.