Dictionar

dezagrega

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désagréger)

1. tr., refl. (despre corpuri) a (se) desface în părțile constitutive.
2. (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra.
3. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăștia.
 

dezagregabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezagrega + -bil, cf. fr. désagrégable)

1. care se poate dezagrega, descompune în părți distincte.
 

dezagregare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dezagrega)

1. acțiunea de a (se) dezagrega.
2. transformare chimică a unui material sau a unei substanțe, insolubile în dizolvanți obișnuiți, în substanțe dintre care cel puțin una este solubilă.
3. distrugere a stării de coeziune a unei roci sub acțiunea agenților geomorfologici externi.
 

dezagregație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désagrégation)

1. acțiunea de a se dezagrega și rezultatul ei; dezagregare.
2. descompunerea unui corp în elementele sale constitutive.
3. degenerescența sau distrugerea treptată a unei persoane sau a unui lucru.
4. (fig.) distrugerea principiilor de unitate, coeziune etc.
5. (antonim) agregație.
 

dezagregator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. désagrégateur)

1. dispozitiv folosit la prepararea argilei pentru cărămizi.
2. mașină folosită pentru dezagregare, triturare.
 

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

altera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet.
4. tr. a denatura adevărul.
5. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet.
 

arenă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arène, lat. arena)

1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguș), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.
2. suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competițiile.
3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.
4. (fig.) domeniu, sferă a unei activități.
 

autodezagregabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (auto- + dezagregabil)

1. care se poate dezagrega de la sine.
 

coluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. colluvium, fr. colluvion)

1. material detritic din dezagregarea rocilor sub acțiunea agenților fizici și transportat la distanță mică de la locul de formare.
 

crioclastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryoclastie)

1. dezagregare a rocilor sub acțiunea repetată și alternativă a înghețului și dezghețului.