Dictionar

ole

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. olé, /II/ sp. ole)

1. interj. expresie spaniolă care servește pentru a încuraja.
2. s. n. dans spaniol andaluz cu mișcare moderată, executat de o singură persoană; melodia corespunzătoare.
 

brunificarea și pieirea plantulelor de fasole

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Pythium debaryanum
2. FR fonte des semis de l’ haricot
3. EN damping-off of bean
4. DE Setzlingskrankheit der Bohnen; Fußkrankheit der Bohnen
5. RU „чёрная ножка” фасоли
6. HU bab pítiumos palántadőlése és gyökérfekélye
 

colembole

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collemboles)

1. ordin de insecte primitive fără aripi, care se deplasează cu ajutorul unor apendici abdominali, prin salturi.
 

limicole

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. limicole[s], cf. lat. limus „noroi” + colere „a locui”)

1. (ornit.) subordin de păsări cu picioare nepalmate, care trăiesc în locuri umede sau mlăștinoase; caradriiforme.
 

OLE(O)-, OLEI-, -ol

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. olé/o/-, oléi, germ. -ol, cf. lat. oleum)

1. „ulei”.
 

oleacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oléacées)

1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: măslinul, liliacul.
 

oleaginos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oléagineaux)

1. de natura uleiului.
2. (despre plante, semințe) care conține, din care se extrage ulei.
 

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
 

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.
 

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.
 

academic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.
2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece.
 

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
 

acefalochist

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acéphalocyste)

1. (med.) stadiul încă steril al chistului hidatic (chist hidatic fără scolex).