buton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouton)

1. s. n. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică.
2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, ca legătură de articulație într-un mecanism.
3. mică papulă, bubuliță de piele.
4. s. m. nasture mobil.
5. capsă (1).
6. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite.

butona 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. boytonner)

1. tr., refl. a (se) încheia (cu) nasturi.

butona 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (buton)

1. a apăsa butoanele unui computer.

butonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boutonnage)

1. acțiunea de a butona; faptul de a (se) încheia (cu) nasturi; butonare.

butonare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (butona)

1. acțiunea de a butona; butonaj.
2. procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru un anumit aspect.

butonieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. boutonière)

1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbătești.
2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom, mărginită de cueste situate față în față.
3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent.

butonoasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boutoneuse)

1. febră ~ = febră transmisă de o căpușă, parazit la oi și la câini, prin mici pustule pe piele, cu stare generală proastă, astenie și temperatură mare.

baian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. baian)

1. s. m. cântăreț de balade rus sau ucrainean.
2. s. n. armonică de mână, cu butoni în loc de clape.

botină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bottine)

1. gizmuliță.
2. gheată înaltă încheiată cu butoni sau cu elastic.

bulbil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bulbille)

1. bulb mic, format de un mugur axilar sau de un buton floral.

butonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boutonnage)

1. acțiunea de a butona; faptul de a (se) încheia (cu) nasturi; butonare.

butonare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (butona)

1. acțiunea de a butona; butonaj.
2. procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru un anumit aspect.

capsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.