cheie de determinare; cheie dichotomică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT clavis analytica
2. FR clef analytique; clef dichotomique
3. EN analytical-key, dichotomous key
4. DE analytischer Bestimmungsschlüssel
5. RU ключ для определеие
6. HU határozó kulcs; dichotómikus kulcs, kétágú kulcs

episod-cheie

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (episod + cheie)

1. episod de mare importanță.

moment-cheie

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din moment + cheie)

1. moment extrem de important în desfășurarea unui eveniment, din viața cuiva etc.

post-cheie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. poste-cléf)

1. funcție foarte importantă.

ramură-cheie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ramură + cheie)

1. sector (industrial) foarte important.

acnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acné)

1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.

angular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. angulaire, lat. angularis)

1. care formează un unghi, în formă de unghi; unghiular.
2. situat la sau aproape de un unghi.
3. (geom.) care se măsoară printr-un unghi.
4. piatră ~ă = piatră, în general de dimensiuni mari, situată la colțurile unei clădiri și având un rol cheie în susținerea acesteia; (fig.) temelie, element fundamental.

antebraț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-bras)

1. parte a brațului de la cot până la încheietura mâinii.
2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot și genunchi.

apoteoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă și triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.