maur, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ., fr. Maure, lat. Maurus)

1. s. m. (pl.) nume dat în antichitate de romani populației băștinașe din nord-vestul Africii (berberi), în evul mediu cuceritorilor arabi ai Spaniei.
2. adj. din vechea Mauritanie.
3. care aparține maurilor; mauresc, moresc.
4. stil ~ = stil arhitectonic caracteristic populației maure.

mauresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mauresque)

1. care aparține maurilor, privitor la mauri; maur, (înv.) moresc.

maus (1)

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (germ. Maus)

1. joc de cărți care este jucat în mod obișnuit în Germania și în țările vechiului Imperiu Austro-Ungar.

maus 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. mouse)

1. mic dispozitiv acționat manual, conectat la un computer, a cărui deplasare pe o suprafață antrenează deplasarea cursorului pe ecran.

mausoleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mausolée, lat. mausoleum, germ. Mausaleum)

1. monument funerar ridicat în memoria unui om ilustru, a unui erou.

alcazar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. alcazar)

1. palat întărit, de origine maură, în Spania.

amaurotic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amaurotique)

1. I. (med.) aparținând sau care suferă de amauroză.
2. (med.) idioție ~ă = boală infantilă familială care se manifestă prin orbire congenitală și absența totală a dezvoltării intelectuale.
3. II. persoană care suferă de amauroză.

arab, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii.
2. adj. care aparține arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal.
4. (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.

begard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bégard)

1. membru al societăților mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecțiunii evanghelice.

cinefob, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cinéphobe)

1. cel care urăște filmele, care detestă cinemaul.
2. (antonim) cinefil.

claire-voie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. claire-voie)

1. împrejmuire cu grilaj; grilaj cu șipci; planșeu din grinzi cu interspații.
2. (arhit.) balustradă exterioară de piatră; partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărțite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj ajurat.