Dictionar

 

autoportret

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoportrait)

1. reprezentare a propriei persoane în pictură, sculptură, desen sau literatură.
2. portret al unui artist făcut de el însuși.
 

microportret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + portret)

1. portret de dimensiuni foarte reduse.
 

portretist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. portraitiste)

1. pictor, desenator specializat în arta portretului; (înv) portretar.
2. (literatură) autor de portrete.
 

portretistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (portret + -istic/ă/)

1. adj. referitor la portretistică.
2. s. f. ramură a picturii și sculpturii cuprinzând genul portretului.
3. arta literară a portretului.
 

portretiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (portret + -iza)

1. a realiza un portret (2).
 

autoportret

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoportrait)

1. reprezentare a propriei persoane în pictură, sculptură, desen sau literatură.
2. portret al unui artist făcut de el însuși.
 

creiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. crayonner)

1. a desena, a schița cu creionul.
2. (fig.) a contura, a schița portretul, caracterul unui personaj.
 
 
 
 

fotorobot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photo-robot)

1. portret reconstituit după mărturii în vederea cercetărilor făcute de poliție.