OK
X
unitărășesc, -ească
Parte de vorbire:
adj. (înv., Transilv.)
Etimologie: (unitareș + -esc)
1.
care
ține
de
unitarism;
unitarian.
2.
care
se
referă
la
unitarism;
unitarian.
cenobitism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. cénobitisme)
1.
stare
de
cenobit;
viață
de
cenobit.
2.
formă
de
viață
monahală
comunitară.
imunodepresor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. immunodépresseur)
1.
(medicament)
care
suprimă
sau
reduce
reacțiile
imunologice
specifice
din
organism;
imunodepresiv.
2.
(produs)
care
slăbește
apărarea
imunitară;
imunodepresiv.
omogen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. homogène)
1.
cu
o
structură
unitară;
de
aceeași
natură;
nediferențiat.
2.
(mat.;
despre
funcții
cu
mai
multe
variabile)
ale
cărei
valori
rămân
proporționale
pentru
variabile
proporționale.
pas 2
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. pas)
1.
distanță
care
separă
două
spire
consecutive
ale
unei
elice
sau
două
filete
ale
unui
șurub,
măsurată
paralel
cu
axa
de
rotație.
2.
~
de
dințare
=
distanța
cuprinsă
între
planurile
mediane
a
doi
dinți
consecutivi
ai
unui
pinion
sau
ai
unei
roți
dințate.
3.
(inform.)
operație
unitară
într-o
rutină
de
calculator
sau
suboperație
în
executarea
unei
instrucțiuni.
4.
(mar.)
document
personal
cu
valabilitate
temporară
dat
persoanelor
pe
timpul
escalei;
permis
de
debarcare.
5.
~
genetic
=
distanță
creată
între
un
părinte
și
unul
dintre
copiii
lui,
astfel
încât
posibilitatea
acestuia
de
a
primi
o
genă
oarecare
se
înjumătățește
datorită
meiozei.
sistem
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. système, lat. systema, germ. System)
1.
ansamblu
de
elemente
aflate
într-o
relație
structurală,
de
interdependență
și
interacțiune
reciprocă,
formând
un
tot
organizat.
2.
(anat.)
grupare
morfologică
și
funcțională
unitară
de
organe
sau
de
structuri.
3.
(biol.)
ansamblu
de
elemente
aflate
în
interacțiune.
4.
(geol.)
succesiune
de
straturi
care
corespunde
aceleiași
perioade.
5.
ansamblu
ordonat
care
apare
ca
rezultat
al
unei
clasificări.
6.
~
solar
=
ansamblu
de
corpuri
cerești
în
care
intră
Soarele,
planetele
cu
sateliții
lor
(masă
atomică,
număr
de
ordine);
~
de
ecuații
=
grup
de
mai
multe
ecuații
cu
aceleași
necunoscute;
~
tehnic
=
ansamblu
de
corpuri
fizice
compus,
cel
puțin
în
parte,
din
corpuri
solide,
folosit
în
tehnică;
~
de
unități
=
ansamblu
de
unități
de
măsură
dintr-un
număr
restrâns
de
unități
fundamentale;
~
audio
=
combină
muzicală.
7.
mod
de
organizare
a
unui
proces,
a
unei
operații,
activități
etc.;
metodă
de
lucru,
fel
de
a
lucra.
8.
~
informațional
=
ansamblu
de
procedee
și
mijloace
de
adunare,
prelucrare
și
transmitere
a
informației
necesare
procesului
de
conducere
a
întreprinderilor
etc.;
~ul
științelor
=
totalitate
a
disciplinelor
științifice,
ansamblul
cunoștințelor
teoretice
ale
oamenilor
într-o
anumită
etapă
istorică.
9.
(fam.)
mijloc
ingenios.
tipologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. typologie)
1.
studiu
științific
al
trăsăturilor
tipice
ori
al
relațiilor
reciproce
dintre
diversele
tipuri
ale
unor
oameni,
animale,
obiecte
sau
fenomene.
2.
clasificare
a
tipurilor
literare.
3.
ramură
a
pshihologiei
care
studiază
trăsăturile
psihice
ale
diferitelor
tipuri
de
oameni.
4.
studiu
științific
al
structurii
unui
idiom
sau
grup
de
idiomuri
în
raport
cu
un
tip
determinat
printr-o
analiză
unitară.