antepunere
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. antepune)
Etimologie: (vb. antepune)
1. acțiunea de a antepune și rezultatul ei.
2. (lingv.) faptul de a fi plasat în fața unui alt element (adjectivul calificativ înainte de substantiv etc.); antepoziție, procliză.