OK
X
disprețuitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dispreţui + -tor)
1.
care
disprețuiește,
care
exprimă
sau
dovedește
dispreț;
batjocoritor.
mortifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. mortifier)
1.
tr.,
refl.
a(-și)
chinui
trupul.
2.
(fig.)
a
batjocori,
a
umili.
3.
refl.
a
se
cangrena,
a
se
necroza.
sardonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. sardonique)
1.
(despre
râs,
zâmbet;
și
adv.)
care
exprimă
răutate,
satisfacție
diabolică;
batjocoritor,
malițios,
sarcastic.
satiric 1, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. satirique, lat. satiricus)
1.
adj.
specific
satirei;
care
ține
de
satiră;
ironic,
batjocoritor,
mușcător.
2.
s.
m.
autor
de
satire.
3.
s.
n.
conținut,
caracter
specific
satirei.
porc
Parte de vorbire:
s. m.
Etimologie: (lat. porcus)
1.
mamifer
omnivor,
cu
capul
de
formă
conică
și
cu
botul
alungit,
cu
corpul
acoperit
cu
păr
aspru,
scurt
și
relativ
rar,
care
este
domesticit
și
crescut
pentru
carnea
și
grăsimea
lui;
(în
special)
masculul
adult
al
speciei.
2.
~
sălbatic
(sau
mistreț)
=
mistreț.
3.
(prin
restr.)
carne
de
porc.
4.
~
proaspăt
=
carne
de
porc
proaspăt
ucis,
nici
sărată,
nici
afumată.
5.
~-spinos
(sau
-ghimpos)
=
(la
pl.)
gen
de
mamifere
rozătoare,
sălbatice,
de
talie
mijlocie,
cu
spatele
și
părțile
laterale
acoperite
de
spini
lungi;
(și
la
sg.)
animal
care
face
parte
din
acest
gen.
6.
~-de-mare
=
pește
marin
de
culoare
neagră,
cu
corpul
acoperit
de
solzi
ascuțiți,
veninoși.
7.
epitet
depreciativ
pentru
un
om
obraznic,
grosolan,
nerușinat,
josnic,
ticălos.
8.
(fam.)
persoană
a
cărei
murdărie,
comportament
fizic,
atitudine
morală
sau
intelectuală
trezește
un
dezgust
profund.
9.
(expr.)
~
de
câine
=
om
de
nimic,
netrebnic,
ticălos.
10.
(expr.)
a
tăcea
ca
~ul
în
păpușoi
(sau
în
cucuruz)
=
a
tăcea
prefăcându-se
că
este
preocupat
de
altceva,
pentru
a
nu
răspunde
la
aluzii
sau
la
învinuiri.
11.
(expr.)
a
mâna
~ii
la
jir
=
a
sforăi
tare
în
somn.
12.
(expr.)
n-am
păzit
(sau
n-am
păscut)
~ii
împreună,
se
spune
cuiva
pentru
a-i
atrage
atenția
că
își
permite
gesturi
de
familiaritate.
13.
(expr.)
a
îngrășa
~ul
în
ajun
=
a
încerca
(zadarnic)
să
recupereze
în
ultimul
moment
timpul
pierdut.
14.
(expr.)
a
face
(pe
cineva)
albie
(sau
troacă)
de
~i
=
a
certa
(pe
cineva)
foarte
tare;
a
batjocori
cu
vorbe
grele.
hulitură
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (huli + -tură)
1.
blasfemiere
a
ceva
considerat
sfânt;
hulire.
2.
calomniere;
(prin
ext.)
defăimare.
3.
facere
de
râs,
de
rușine,
de
ocară;
batjocorire.
4.
înjosire
a
cuiva
în
ochii
altora;
hulire.
5.
vorbe
de
ocară;
vorbe
de
rău
despre
cineva;
hulire.
6.
(prin
ext.)
disprețuire.