Dictionar

-GRAD

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -grade, cf. lat. gradus „mers, treaptă”)

1. „mers, mergător, treaptă”.
 

decigrad

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décigrade)

1. unitate subdivizionară de măsură, a zecea parte dintr-un grad.
 
 

grada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. graduer)

1. a marca gradele, a împărți în grade.
2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua.
3. a mări sau a micșora treptat; a nuanța.
 
 
 

abilita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
 
 
 

absorbțiometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absorptiomètre)

1. aparat pentru măsurarea gradului de absorbție.
 
 

acromanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromanie)

1. grad extrem de alienație mintală.