OK
X
inventa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. inventer)
1.
a
găsi,
a
crea,
a
imagina
ceva
nou;
a
născoci.
2.
a
scorni
(minciuni,
închipuiri);
(p.
ext.)
a
minți.
inventar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inventaire, lat. inventarium)
1.
listă,
registru
etc.
cuprinzând
lucrurile
care
constituie
averea
unei
gospodării,
instituții
etc.;
(p.
ext.)
totalitatea
acestor
bunuri.
2.
(fig.)
listă
exactă,
amănunțită;
înșirare,
enumerare
(a
unor
fapte
etc.).
3.
totalitatea
unităților
care
constituie
o
parte
de
vorbire,
o
clasă
ori
o
specie
lexicală
sau
gramaticală.
inventaria
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. inventariare)
1.
a
înscrie
în
inventar
bunuri,
lucruri
etc.,
evaluând
obiectele
înscrise.
inventatoare
Parte de vorbire:
s.f. (s.m. inventator)
Etimologie: (cf. fr. inventrice)
1.
femeie
care
a
realizat
una
sau
mai
multe
invenții.
2.
(prin
ext.)
creatoare,
care
reînnoiește,
mărește
sau
modifică
știința
sau
arta.
inventator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (inventa + -tor)
1.
creator
al
unei
invenții.
reinventa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. réinventer)
1.
a
crea
din
nou
ceea
ce
a
fost
deja
inventat.
beneficiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. beneficium, fr. bénéfice)
1.
(în
feudalism)
concesiune
de
pământ
făcută
de
un
suzeran
unui
vasal
ca
recompensă
în
schimbul
achitării
de
unele
obligații.
2.
folos,
profit,
câștig.
3.
~
de
inventar
=
drept
de
care
se
bucură
un
moștenitor
de
a
accepta
condiționat
o
succesiune.
4.
venit
net
al
unei
întreprinderi;
sursă
de
acumulare.
5.
sub
~
de
inventar
=
în
mod
provizoriu,
sub
rezervat
verificării.
bertillonaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. bertillonage, cf. Bertillon - criminalist francez)
1.
metodă
de
identificare
a
criminalilor
bazată
pe
măsurători
antropometrice,
inventată
de
Alphonse
Bertillon
în
jurul
anului
1880.
brevet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brevet)
1.
document
cuprinzând
titlul,
distincția,
calitatea
acordate
de
o
autoritate
(de
stat)
și
care
presupune
anumite
drepturi.
2.
~
de
invenție
=
document
eliberat
inventatorului
de
către
organul
de
stat
competent,
prin
care
i
se
recunoaște
dreptul
de
a
exploata
în
exclusivitate
invenția,
un
anumit
timp;
patentă.
broda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. broder)
1.
a
coase
o
broderie
(1).
2.
(fig.)
a
inventa,
a
născoci.
casa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. casser)
1.
tr.
a
anula,
în
urma
unui
recurs,
o
hotărâre
judecătorească.
2.
(rar)
a
sparge.
3.
a
scoate
din
uz
și
din
inventar,
a
reforma
(o
mașină,
un
aparat
etc.).
4.
refl.
(despre
vin)
a-și
pierde
culoarea
naturală
în
contact
cu
aerul.
casațiune 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cassation)
1.
(jur.)
anulare
a
unei
hotărâri
judecătorești
în
urma
admiterii
recursului.
2.
(cont.)
totalizarea
operațiilor
privind
scoaterea
definitivă
din
uz
și
din
inventar
a
unui
mijloc
fix.
3.
spargere.