aflux

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afflux, lat. affluxus)

1. deplasare a unui fluid în direcția unui sistem de colectare.
2. afluență (2).
3. acumulare a unui lichid într-o parte a corpului.

eflux

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. efflux)

1. mișcare, scurgere a unei mase de fluid către exterior.

flux

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flux, lat. fluxus)

1. creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui.
2. (fig.) mare cantitate, revărsare, creștere, șuvoi, val.
3. (fiz.) curent, mișcare de particule.
4. ~ luminos = energie radiantă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare.
5. ~ tehnologic = succesiunea operațiilor într-un proces tehnologic.
6. ~ de informație = ansamblu de date, informații și decizii necesare desfășurării unei anumite operații sau activități; raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă.
7. ~ de capital = transformarea, circulația unor fonduri bănești dintr-o țară în alta, ca urmare a efectuării de operații de decontare, împrumuturi sau transformări de depozite bancare.
8. circulație continuă și uniformă a unui lichid (sânge, sevă).
9. pulbere folosită în sudura automată.

influx

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. influx, lat. influxus)

1. scurgere a unui curent, a unor particule.
2. ~ nervos = propagare a excitației într-un nerv.
3. fluid ipotetic căruia i se atribuie unele efecte organice.

lux 1

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. lux)

1. unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m² care primește un flux de 1 lumen.

lux 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luxe, lat. luxus)

1. exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor.
2. de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar.
3. splendoare, eleganță; fast, somptuozitate.
4. (fig.) risipă, exces.

afluență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affluence, lat. affluentia)

1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare.
2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux.
3. cantitate mare, abundență.

amplidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplidyne)

1. mașină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal.

anideație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anidéation)

1. dispariție totală a procesului gândirii, a fluxului ideativ.
2. absența sau suspendarea temporară a oricărui proces de gândire.

artrogripoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arthrogrypose, fr. arthrogryposis)

1. imobilizare persistentă a unei articulații prin contracția spastică a musculaturii corespunzătoare (cu luxații).

automotor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. automoteur)

1. vehicul feroviar cu motor cu ardere internă sau electric, pentru transportul călătorilor.
2. tren ~ = tren local sau de lux, format din unul sau două vagoane, care utilizează un motor propriu în locul locomotivei.

avanplajă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-plage)

1. sector de plajă situat între limita atinsă de ape în timpul fluxului și refluxului.