OK
X
prepoziție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. préposition, lat. praepositio)
1.
parte
de
vorbire
neflexibilă
care
indică
un
raport
sintactic
între
doi
termeni.
adjectival, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adjectival)
1.
exprimat
printr-un
adjectiv.
2.
articol
~
=
articol
care
se
așază
între
un
substantiv
articulat
precedat
de
prepoziție.
3.
(despre
construcții
gramaticale)
cu
valoare
de
adjectiv.
con (3)
Parte de vorbire:
prepoziție
Etimologie: (it. con)
1.
(muz.)
prepoziție,
însemnând
„cu”,
ce
ajută
la
compunerea
unor
termeni
de
mișcare
(ex.
con
brio,
con
calore
et
cetera).
conectiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. connectivus)
1.
adj.
care
poate
fi
conectat,
unit.
2.
s.
m.
(log.)
legătură
prin
intermediul
căreia
din
variabile
separate
iau
naștere
expresii;
conector.
3.
s.
n.
cuvânt
(prepoziție,
conjuncție)
care
realizează
o
relație
în
cadrul
propoziției
sau
frazei.
4.
nerv
care
reunește
mai
mulți
ganglioni.
5.
parte
terminală
a
filamentului
staminal
care
unește
cele
două
teci
ale
anterelor.
6.
(mat.)
operator
(5).
7.
s.
f.
(inform.)
operator
în
calculul
propozițional.
funcțional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fontionnel)
1.
adj.
util,
practic.
2.
care
îndeplinește
condițiile
pentru
a
fi
folosit.
3.
referitor
la
funcțiile
organice
sau
psihice.
4.
maladie
~ă
=
boală
care
afectează
funcționarea
unui
organ.
5.
referitor
la
o
funcție
matematică
sau
chimică.
6.
(mat.)
analiză
~ă
=
ramură
a
matematicii
care
studiază
diferitele
clase
de
funcții.
7.
cuvânt
~
=
cuvânt
care
indică
o
relație
gramaticală
(prepoziție,
conjuncție
etc.).
8.
lingvistică
~ă
=
studiu
al
elementelor
lingvistice
din
punctul
de
vedere
al
funcției
lor
în
structura
unei
limbi.
9.
s.
f.
(mat.)
funcție
definită
de
o
mulțime
de
funcții
având
valori
reale.
locuțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. locution, lat. locutio)
1.
grup
de
cuvinte
cu
sens
unitar,
care
se
comportă
din
punct
de
vedere
gramatical
ca
o
singură
parte
de
vorbire;
grup
de
cuvinte
care
constituie
o
unitate
gramaticală.
2.
~
adjectivală
=
care
se
comportă
gramatical
ca
un
adjectiv.
3.
~
adverbială
=
care
se
comportă
gramatical
ca
un
adverb
de
loc,
de
timp,
de
mod,
de
cauză,
de
scop
sau
de
concesie.
4.
~
arhaică
=
specifică
limbii
române
vechi.
5.
~
conjuncțională
=
care
se
comportă
gramatical
ca
o
conjuncție
coordonatoare
(copulativă,
adversativă
sau
conclusivă)
sau
subordonatoare
(necircumstanțială
sau
circumstanțială).
6.
~
dialectală
=
proprie
unuia
dintre
dialectele
sau
subdialectele
limbii
române.
7.
~
interjecțională
=
care
se
comportă
gramatical
ca
o
interjecție.
8.
~
prepozițională
=
care
se
comportă
gramatical
ca
o
prepoziție
cu
genitivul
sau
cu
acuzativul.
9.
~
pronominală
=
care
se
comportă
gramatical
ca
un
pronume
nehotărât.
10.
~
substantivală
=
care
se
comportă
gramatical
ca
un
substantiv.
11.
~
verbală
=
care
se
comportă
gramatical
ca
un
verb
personal
sau
impersonal.
12.
(înv.)
mod
de
a
vorbi,
de
a
se
exprima.
13.
(var.)
(înv.)
locuție.
prepozitiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. prépositif)
1.
(grm;
rar;
d.
cuvinte
și
particule)
proclitic.
2.
care
se
folosește
ca
prepoziție.