târg

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (slav. trŭgŭ)

1. loc mai întins și special amenajat într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vând și se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi et cetera; piață.
2. piață mare specializată în vânzarea unui anumit produs, sau în expunerea și vânzarea de animale.
3. operație de vânzare și cumpărare care are loc în acest loc; (prin gener.) operație de vânzare și cumpărare; tocmeală, târguială.
4. manifestare comercială periodică majoră; expoziție, salon.
5. (popular) înțelegere în legătură cu ceva; învoială; acord.
6. (popular) așezare orășenească (mai mică).
7. (învechit) centrul unui oraș; partea orașului unde se află centrul comercial.
8. a veni la spartul ~ului = a veni la sfârșitul unei activități.
9. a se ajunge cu ~ul = a se învoi cu prețul.
10. a face (sau a încheia) ~ul = a cădea de acord asupra unei afaceri.

expoziție-târg

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din expoziție + târg)

1. expoziție cu caracter de târg (de obicei internațional).

târg-concurs

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din târg + concurs)

1. târg în cadrul căruia au loc concursuri.

târg-expoziție

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din târg + expoziție)

1. expoziție cu vânzare în cadrul unui târg.

arbora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arborer, it. arborare)

1. a ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.).
2. a instala catargele la bordul unei nave.
3. (fig.) a afișa ostentativ o ținută, o atitudine.

arboradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arbor/et/ + -adă)

1. ansamblul catargelor și vergelor unei nave.

arbore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arbor)

1. copac.
2. ~le vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conține puncte de referință la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.

arboret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. arboretum)

1. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare.
2. s. m. partea superioară a unui catarg.

artimon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artimon, it. artimone)

1. catarg de la pupă al unei nave.

banderolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banderole, it. banderuola)

1. steguleț (de lance, de catarg etc.)2. bandă de hârtie lipită în jurul unei cutii, a unei cărți etc.
2. bandă de pânză care se poartă la braț ca semn al unei anumite însărcinări etc.; brasardă (1).