valid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. valide, lat. validus)

1. sănătos, în putere, apt pentru muncă.
2. (bot.) tare.
3. (despre acte, tratate) capabil a produce efecte juridice, întrunind toate calitățile cerute de lege; valabil.

valida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. valider, lat. validare)

1. a confirma valabilitatea unui act de procedură, a unui mandat efectiv etc.
2. a verifica valabilitatea (unui test).

validitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. validité, lat. validitas)

1. calitatea de a fi valid.
2. (log.) proprietate a unei expresii de a fi adevărată, corectă.
3. (în log. simbolică) proprietate a unor expresii logice de a fi adevărate prin introducerea lor în orice interpretare a variabilelor componente.

catonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catonien, lat. catonianus)

1. care are caracterul unui caton; demn de un caton; catonic, sever, rigid.
2. regulă ~ă = principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiționată de supoziția că testatorul a murit imediat după facerea testamentului.

clasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. classer)

1. tr. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare.
2. a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.
3. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptățească continuarea investigațiilor.
4. refl. a obține un anumit loc într-un clasament.

consolidație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
9. (var.) consolidațiune.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.

creditabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (credita + -bil)

1. care poate fi creditat.
2. pe bază de credit.
3. demn de crezut.
4. care poate fi validat pentru o diplomă, un merit etc.
5. (antonim) necreditabil.

infirm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infirme, lat. infirmus)

1. schilod, neputincios, invalid.

infirma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. infirmer, lat. infirmare)

1. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminți.