AVAN-, AVANT-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. avant)

1. „înainte, anterior”.

avanbec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avantbec)

1. parte dinspre amonte a unei pile de pod.

avancală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (avan- + cală1)

1. (mar.) parte a calei cufundată în apă.

avancronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-chronique)

1. cronică a unui spectacol scrisă înainte de a fi avut loc premiera.

avandună

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-dune)

1. dună litorală paralelă cu țărmul, pe partea dinspre mare a acestuia.

avanfosă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-fossé)

1. (geol.) depresiune alungită a scoarței terestre, situată între un lanț muntos cutat și o platformă.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.

acefalostomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( engl. acephalostomia)

1. (med.) lipsa congenitală a capului și a orificiului bucal (având doar o deschidere asemănătoare gurii).

achinetosporange

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. akinétosporange)

1. sporange având funcția de organ de rezistență și de înmulțire.
2. sporange cu zoospori ciliați.

achirofite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. achyrophytes)

1. (bot.) plante cu flori glumacee (având sau constând din glume).

acidimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentrației soluțiilor acide.