detaliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. dettaglio, fr. détail)

1. element neesențial al unui lucru; amănunt.
2. în ~ = amănunțit.
3. lucru mărunt, lipsit de importanță, secundar.
4. parte a unei opere literare sau artistice care poate fi considerată și izolat.

în detaliu

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (fr. en détail)

1. în cele mai mici amănunte, cu precizie, fără a omite nimic.
2. (fig.) bucată cu bucată, parte cu parte.
3. (fig.) pe larg, amănunțit.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

analizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analysable)

1. care poate fi analizat; care poate fi studiat sau examinat în detaliu.
2. (antonime) inanalizabil, neanalizabil.

cadru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadre, (II) rus. kadri)

1. structură de rezistență din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.
2. ramă.
3. aparat de gimanstică pentru mișcări de mlădiere.
4. pervaz.
5. (fig.) mediu, ambianță.
6. (fig.) limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune.
7. element al unei mărci poștale, detaliul exterior al desenului.
8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ.
9. subdiviziune a acțiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).
10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.
11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepțiile radioelectrice și în radiogoniometrie.
12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituții etc. care se ocupă cu angajarea și evidența personalului.
13. efectiv al unei întreprinderi, instituții, organizații etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.

circumstanția

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. circonstancier)

1. a expune în mod amănunțit; a prezenta în detaliu, detaliind circumstanțele.

contabiliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. comptabiliser)

1. a înregistra operații economice și financiare în conturi; a opera într-un cont.
2. a determina o valoare pe baza tehnicilor contabile; a înregistra această valoare în registrele contabile.
3. a calcula în detaliu lucruri care nu se evaluează în bani (de ex. acțiuni, goluri); a număra.

granularitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. granularité)

1. stare a unui corp granular; ansamblu de caracteristici care definesc această stare.
2. dimensiunea celui mai mic element, cea mai mare finețe a unui sistem (ex. ~a unei populații este reprezentată de individ).
3. (informatică) cel mai mic nivel de detaliu gestionat (ex. ~a unei propoziții este cuvântul).