OK
X
aflux
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. afflux, lat. affluxus)
1.
deplasare
a
unui
fluid
în
direcția
unui
sistem
de
colectare.
2.
afluență
(2).
3.
acumulare
a
unui
lichid
într-o
parte
a
corpului.
eflux
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. efflux)
1.
mișcare,
scurgere
a
unei
mase
de
fluid
către
exterior.
flux
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. flux, lat. fluxus)
1.
creștere
periodică
a
nivelului
apei
mărilor
și
oceanelor
sub
influența
mișcării
de
rotație
a
Pământului
și
a
atracției
Lunii
și
a
Soarelui.
2.
(fig.)
mare
cantitate,
revărsare,
creștere,
șuvoi,
val.
3.
(fiz.)
curent,
mișcare
de
particule.
4.
~
luminos
=
energie
radiantă
emisă
de
un
izvor
de
lumină
într-o
unitate
de
timp;
~
electric
=
produs
dintre
inducția
electrică
și
aria
suprafeței
perpendiculare
pe
ea
pe
care
o
străbate;
~
magnetic
=
totalitatea
liniilor
de
forță
care
trec
printr-un
corp
oarecare.
5.
~
tehnologic
=
succesiunea
operațiilor
într-un
proces
tehnologic.
6.
~
de
informație
=
ansamblu
de
date,
informații
și
decizii
necesare
desfășurării
unei
anumite
operații
sau
activități;
raportul
dintre
cantitatea
de
informație
și
timpul
în
care
ea
este
transmisă.
7.
~
de
capital
=
transformarea,
circulația
unor
fonduri
bănești
dintr-o
țară
în
alta,
ca
urmare
a
efectuării
de
operații
de
decontare,
împrumuturi
sau
transformări
de
depozite
bancare.
8.
circulație
continuă
și
uniformă
a
unui
lichid
(sânge,
sevă).
9.
pulbere
folosită
în
sudura
automată.
influx
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. influx, lat. influxus)
1.
scurgere
a
unui
curent,
a
unor
particule.
2.
~
nervos
=
propagare
a
excitației
într-un
nerv.
3.
fluid
ipotetic
căruia
i
se
atribuie
unele
efecte
organice.
lux 1
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. lux)
1.
unitate
de
măsură
a
iluminării,
egală
cu
iluminarea
uniformă
a
unei
suprafețe
de
1
m
2
care
primește
un
flux
de
1
lumen.
lux 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. luxe, lat. luxus)
1.
exces
de
cheltuieli;
trai
îmbelșugat
și
risipitor.
2.
de
~
=
foarte
elegant,
de
foarte
bună
calitate;
care
nu
este
absolut
necesar.
3.
splendoare,
eleganță;
fast,
somptuozitate.
4.
(fig.)
risipă,
exces.
afluență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affluence, lat. affluentia)
1.
acces
al
apei
superficiale
sau
subterane
într-un
râu,
lac
ori
mare.
2.
mulțime
de
oameni;
îmbulzeală,
aflux.
3.
cantitate
mare,
abundență.
amplidină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amplidyne)
1.
mașină
electrică
amplificatoare
de
curent
continuu,
cu
flux
magnetic
transversal.
anideație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anidéation)
1.
dispariție
totală
a
procesului
gândirii,
a
fluxului
ideativ.
2.
absența
sau
suspendarea
temporară
a
oricărui
proces
de
gândire.
artrogripoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Arthrogrypose, fr. arthrogryposis)
1.
imobilizare
persistentă
a
unei
articulații
prin
contracția
spastică
a
musculaturii
corespunzătoare
(cu
luxații).
automotor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. automoteur)
1.
vehicul
feroviar
cu
motor
cu
ardere
internă
sau
electric,
pentru
transportul
călătorilor.
2.
tren
~
=
tren
local
sau
de
lux,
format
din
unul
sau
două
vagoane,
care
utilizează
un
motor
propriu
în
locul
locomotivei.
avanplajă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avant-plage)
1.
sector
de
plajă
situat
între
limita
atinsă
de
ape
în
timpul
fluxului
și
refluxului.