eurasiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. eurasiatique)

1. referitor la Eurasia (Europa și Asia).

paleoarctic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. paléoarctique)

1. referitor la regiunile nordice ale lumii vechi (Europa, Africa de Nord, Asia la nord de Himalaya); care aparține acestor regiuni, care este originar din aceste regiuni; palearctic.

psamit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. psammite)

1. (geologie) material detritic din fragmente mici: nisipuri, gresii etc.
2. (geologie) denumire generică dată nisipului și gresiilor.
3. (geologie) rocă sedimentară clastică cu dimensiunea granulelor de nisip între 0,0625 mm și 2 mm; arenit.
4. (Europa) termen folosit anterior pentru o gresie cu granulație fină, fisionabilă, argiloasă.

suveranist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. souverainiste)

1. I. care se referă la suveranitate ca opțiune politică (ex. discursul ~).
2. (Europa) care se referă la suveranism ca opțiune politică, spre deosebire de doctrinele care susțin o mai mare integrare europeană.
3. II. susținător al unei Europe alcătuite din națiuni suverane (ex. ~ul italian).
4. (Canada) partizan al suveranității Quebecului (ex. suveraniștii din Quebec).

suveranism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. souverainisme)

1. (Europa) opțiune politică bazată pe apărarea suveranității fiecărei țări, spre deosebire de doctrinele care susțin o mai mare integrare europeană.
2. (Canada) opțiune politică conform căreia Quebecul ar trebui să devină o țară suverană; mișcare care susține suveranitatea Quebecului.

vechi

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. veclus, vetulus)

1. care există de mult timp, din alte vremuri; care ține, durează, se face de multă vreme; făcut de mult; (rar) bătrân.
2. (despre limbi) care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată; care este cunoscut (și studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual).
3. (despre produse agricole, viticole etc.) din recolta anilor trecuți.
4. (despre alimente și produse alimentare, farmaceutice etc.) obținut, recoltat, preparat de multă vreme; care și-a pierdut calitățile inițiale; lipsit de gust, alterat, stricat.
5. care a fost întrebuințat mult și este stricat, uzat.
6. care exercită de mult o profesiune.
7. (marcând raportul dintre oameni) cu care cineva are relații, se cunoaște de multă vreme.
8. care a îndeplinit în trecut o anumită funcție, a avut o anumită ocupație etc. pe care n-o mai are în prezent.
9. (despre ființe) care a trăit într-un trecut îndepărtat.
10. (despre obiecte, fenomene etc.) care a existat într-o epocă anterioară; perimat.
11. (loc. adj. și adv.) (înv.) din ~ = din vechime, de demult.
12. care nu se mai întrebuințează, nu mai prezintă interes, ieșit din uz.
13. (substantivat, n.) ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depășit, perimat, pe cale de dispariție.
14. (fig.) îmbătrânit (înainte de vreme).
15. lumea ~e = societate dispărută sau pe cale de dispariție.
16. lumea ~e = antichitate; țările, locuitorii din antichitate.
17. lumea ~e = nume generic care se dă celor trei continente (Europa, Asia, Africa) cunoscute până la descoperirea americii.
18. vorbă ~e = vorbă moștenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb.
19. (antonime) actual, contemporan, modern, nou, proaspăt, recent.