OK
X
fisc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fisc, it. fisco)
1.
organ
de
stat
care
stabilește
și
încasează
dările
și
contribuțiile
către
stat;
serviciu
de
percepere
a
impozitelor.
fiscal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fiscal)
1.
referitor
la
fisc
sau
fiscalitate;
referitor
la
impozite
și
taxe.
2.
paradis
~
=
teritoriu
cu
impozitare
foarte
scăzută.
3.
timbru
~
=
marcă
oficială
destinată
să
dovedească
că
s-au
plătit
anumite
categorii
de
taxe
sau
impozite.
fiscalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fiscal + -ism)
1.
politică
fiscală
care
se
manifestă
prin
creșterea
excesivă
a
încasărilor
de
impozite
și
taxe
de
la
populație.
fiscalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fiscalité)
1.
sistem
de
legi,
dispoziții,
măsuri
etc.
referitoare
la
fisc.
fiscaliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. fiscaliser)
1.
a
supune
impozitului.
2.
a
finanța
prin
impozit.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
comis
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. commis)
1.
confiscare
de
bunuri.
degrevant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dégrevant)
1.
care
degrevează,
elimină
o
parte
din
impozite,
reduce
povara
fiscală.
evazionist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (evaziune + -ist)
1.
adj.
care
evadează.
2.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
se
sustrage
de
la
obligațiile
fiscale.
evaziune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. évasion, lat. evasio)
1.
evadare.
2.
sustragere
de
la
anumite
obligații.
3.
~
fiscală
=
sustragere
de
la
obligațiile
fiscale.
exacțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. exaction, lat. exactio)
1.
acțiune
a
unui
perceptor
fiscal
care
pretinde
de
la
contribuabili
mai
mult
decât
se
cuvine
ca
aceștia
să
dea
în
mod
legal;
încasare
de
impozite
abuzivă,
spoliere.