moleculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. molécule, lat. molecula)

1. cea mai mică parte dintr-o substanță, care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective.
2. ~-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol1.

molecular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. moléculaire)

1. referitor la molecule.
2. masă ~ă = număr care arată de câte ori molecula unei substanțe este mai grea decât atomul de hidrogen.

moleschin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moleskine, engl. moleskin)

1. țesătură rezistentă de bumbac, cu aspect de piele, folosită pentru confecții, în lucrări de legătorie etc.

molesta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. molester, lat. molestare)

1. a brutaliza, a lovi.
2. a necăji; a vexa, a jigni.

molestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. molestation)

1. acțiunea de a molesta și rezultatul ei; molestare.
2. agresiune sexuală sau abuz asupra unei persoane.
3. acțiunea de a hărțui pe cineva într-o manieră agresivă sau persistentă.
4. (var.) molestațiune.

molet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mollet)

1. inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal.
2. (anat.) denumire a mușchilor posteriori ai gambei.

acetilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acétylation)

1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.

acilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acylation)

1. reacție chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

adenozină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénosine)

1. nucleozidă dintr-o moleculă de adenină și o pentoză.

adeziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhésion, lat. adhaesio)

1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreștere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).