Dictionar

alternarioza plantelor citrice

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Alternaria citri
2. FR pourriture noire des fruits des agrumes; alternariose des agrumes
3. EN alternaria black rot of citrus plants; alternaria fruit rot of citrus plants
4. DE Schwarzfäule der Agrumenbäume; Alternariafäule der Agrumenbäume
5. RU чёрнaя rниль плодов цитрусовых кульур; aльтернaриоз цитрусовых культур
6. HU citromfélék alternáriás betegsége
 

cicatrice

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cicatrix
2. FR cicatrice
3. EN cicatrice
4. DE Narbe; Schmarre
5. RU рубец; рубчик
6. HU seb, heg, ripacs
 

cicatrice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cicatrice, lat. cicatrix)

1. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare.
 

cvadratrice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quadratrice)

1. curbă folosită la antici pentru cvadratura cercului.
 

fumagina plantelor citrice

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Capnodium salicinum
2. FR fumagines des agrumes
3. EN sooty mould of citrus plants; fumago of citrus plants
4. DE Rußtau der Agrumenbäume
5. RU чернь цитрусовых культуры
6. HU citrusok korompenésze
 

generatrice

Parte de vorbire:  s. f. (înv.)  
Etimologie: (fr. génératrice)

1. dreaptă prin a cărei deplasare în spațiu se naște o suprafață plană sau curbă; generatoare.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

abilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, șiretlicuri.
4. (antonim) inabilitate.
 

acatalectic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acatalectique)

1. (despre versuri antice) cu unitățile metrice complete.
 

acuzație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accusation, lat. accusatio)

1. acțiune în justiție prin care cineva este acuzat; acuzare.
2. orice reproș, orice imputare făcută unei persoane pentru o culpă, un defect.
3. (var.) (înv.) acuzațiune.
4. (antonime) disculpare, dezvinovățire.
 

adogmatic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adogmatique)

1. (adept) al adogmatismului.
2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.
3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.
4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.
5. (antonim) dogmatic.