sifon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., gr. siphon, germ. Siphon)

1. tub curbat sub formă de U întors, pentru a transversa un lichid între două niveluri diferite.
2. piesă de metal, de porțelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalație.
3. butelie de sticlă pentru apă gazoasă; apa însăși.
4. aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavități ale corpului.
5. organ în formă de tub sau de pâlnie, la cefalopode, servind pentru locomoție sau hrănire.
6. canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane.

șifon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiffon)

1. pânză albă de bumbac, ușor apretată, pentru lenjerie; madipolon.

autosifon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autosiphon)

1. tub pentru prepararea sifonului, cu o minibutelie de acid carbonic, într-un dispozitiv special.

sifona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. siphonner)

1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon.
2. a trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul unui sifon.
3. a acidula un lichid cu bioxid de carbon.
4. (figurat) a goli.
5. a fura, a sustrage.

șifona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. chiffonner)

1. a (se) cocoloși, a (se) mototoli.
2. (fam.) a (se) supăra, a (se) simți jignit.

șifonabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chiffonnable)

1. care se șifonează (ușor).

șifonabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (șifonabil + -itate)

1. proprietate a materialelor textile, a hârtiei etc. de a se șifona sau de a fi șifonabile.

sifonale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. siphonales)

1. ordin de alge verzi cu un tal tubulos, lipsit de structură celulară, în care se află protoplasma și mai multe nuclee.

armoar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. armoire)

1. dulap înalt închis cu una sau două uși și destinat depozitării lenjeriei, hainelor sau altor obiecte; șifonier.

autosifon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autosiphon)

1. tub pentru prepararea sifonului, cu o minibutelie de acid carbonic, într-un dispozitiv special.

baterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batterie, it. batteria)

1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziție de tragere.
3. ansamblul tunurilor de același calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeași operație.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheață pentru a răci vinul și sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuști metalice suprapuse, pentru întreținerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.

citronadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. citronnade)

1. băutură răcoritoare din suc de lămâie, apă (sifon) și zahăr; citro.

crușon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cruchon)

1. băuturi alcoolice cu fructe dulci și aromate, care se servește, cu sifon sau gheață ori cu vin spumos.

ducker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Dücker)

1. conductă de forma unui sifon inversat, care asigură trecerea apelor pe sub șosele, canale etc.