OK
X
înșelăcios
Parte de vorbire:
s.m. (înv.)
Etimologie: (înșela + /ă/cios)
1.
ființă
imaginară
considerată
drept
întruchipare
a
spiritului
rău;
diavol,
(înv.)
înșelător.
înșelăcios, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (înv., reg.)
Etimologie: (înșela + /ă/cios)
1.
care
induce
în
eroare
și
abuzează
de
buna-credință
a
cuiva;
înșelător.
înșelător, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (înșela + -ător)
1.
I.
care
induce
în
eroare,
care
înșală;
iluzoriu,
deluzoriu.
2.
care
abuzează
de
buna-credință
a
cuiva;
care
amăgește,
amăgitor.
3.
II.
persoană
necinstită,
care
trăiește
din
înșelătorii;
escroc,
pungaș.
înșelătorește
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (înșelător + -ește)
1.
într-un
mod
înșelător;
ca
înșelătorii.
înșelătorie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (înșelător + -ie)
1.
atitudine,
purtare,
faptă
a
celui
care
înșală;
inducere
în
eroare;
(prin
ext.)
escrocherie.
abuz
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)
1.
întrebuințare
fără
măsură
a
unui
lucru;
exces.
2.
încălcare
a
legalității;
faptă
ilegală.
3.
utilizare
greșită
a
unui
drept,
a
unei
prerogative,
a
unui
privilegiu.
4.
nedreptate
introdusă
și
fixată
prin
cutumă.
5.
(rar)
eroare
care
constă
din
exagerarea
unui
fapt,
a
unei
păreri
etc.
6.
~
de
drept
=
delict
care
constă
în
exercitarea
unui
drept
cu
nesocotirea
scopului
său
social-economic.
7.
~
de
încredere
=
infracțiune
constând
din
înșelarea
încrederii
cuiva.
8.
~
de
putere
=
infracțiune
manifestată
prin
depășirea
atribuțiilor.
9.
~ul
de
active
corporative
=
utilizarea
activelor
unei
societăți
comerciale
în
scopuri
personale.
10.
(loc.
adv.)
prin
~
=
abuziv,
exagerat.
abuza
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abuser)
1.
a
uza
de
ceva
în
mod
exagerat,
a
folosi
(conștient)
fără
măsură;
a
face
abuz.
2.
a
exagera
în
utilizarea
unei
posibilități,
a
unei
libertăți.
3.
a
profita
în
chip
nedemn
de
o
situație,
un
avantaj,
încredere.
4.
a
amăgi,
a
înșela.
5.
a
violenta,
a
viola.
abuziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)
1.
care
întrece
măsura;
exagerat,
excesiv.
2.
care
constituie
un
abuz;
arbitrar;
ilegal.
3.
care
abuzează
de
puterea
lor.
4.
care
este
înșelător,
specios.
5.
(lingvistică)
se
spune
despre
un
cuvânt
folosit
într-un
mod
impropriu.
6.
părinte
~
=
părinte
care
captează
pentru
sine
și
exclusiv
afecțiunea
copiilor
săi
(ex.
mamă
~ă,
tată
~).
aparență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apparence, lat. apparentia)
1.
înfățișare,
manifestare
exterioară
evidentă,
uneori
înșelătoare.
2.
în
~
=
la
prima
vedere.
atrapă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. attrape)
1.
aparență
înșelătoare;
păcăleală.
2.
obiect
destinat
a
înșela
prin
amuzament.
3.
siluetă,
manechin
pentru
atragerea
vânatului.
blufa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. bluffer)
1.
a
intimida,
a
înșela
prin
bluf.