OK
X
îndeplinitor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f. (înv.)
Etimologie: (îndeplini + -[i]tor)
1.
(persoană)
care
îndeplinește,
realizează
ceva.
autocomandă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autocommande)
1.
comandă
care
se
declanșează
automat
la
apariția
unui
eveniment,
când
anumite
condiții
sunt
îndeplinite
et
cetera;
comandă
automată.
autodeclanșa
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + declanșa)
1.
(despre
mecanisme)
a
se
declanșa
automat,
fără
intervenție
manuală,
atunci
când
anumite
condiții
sunt
îndeplinite.
exigibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. exigible)
1.
care
poate
fi
cerut.
2.
(jur.;
despre
obligații)
care
trebuie
îndeplinit
în
orice
caz.
expiație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. expiation, lat. expiatio)
1.
acțiunea
de
a
expia
și
rezultatul
ei;
expiere.
2.
ispășire
a
unei
greșeli,
fapte
etc.
3.
rit
îndeplinit
pentru
a
potoli
mânia
divină.
4.
(var.)
expiațiune,
(înv.)
espiație.
minimal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. minimal)
1.
minim.
2.
program
(sau
plan)
~
=
program
(sau
plan)
care
cuprinde
un
ansamblu
de
sarcini
minime,
ce
trebuie
îndeplinite
în
prima
urgență;
preț
~
=
prețul
cel
mai
mic
cu
care
se
poate
vinde
o
marfă;
artă
~ă
=
curent
artistic
care
îmbină
pictura
cu
sculptura,
reducând
totul
la
elementele
esențiale
(formele
geometrice).
plan, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. plan, lat. planus)
1.
adj.
neted,
fără
ridicături,
fără
accidente,
plat.
2.
suprafață
~ă
=
suprafață
pe
care
o
dreaptă
poate
fi
aplicată
în
orice
sens;
geometrie
~ă
=
ramură
a
geometriei
care
studiază
suprafețele
plane.
3.
s.
n.
suprafață
netedă,
plană.
4.
suprafață
care
conține
toate
dreptele
ce
trec
printr-un
punct
fix
și
intersectează
o
dreaptă.
5.
(anat.)
suprafață
care
secționează
imaginar
corpul
omenesc
sub
o
anumită
incidență.
6.
desen
tehnic
care
reprezintă
grafic
o
suprafață
de
teren,
o
construcție,
o
mașină
etc.
7.
parte
a
unei
suprafețe
în
raport
cu
depărtarea
de
ochiul
observatorului
și
cu
reprezentarea
ei
într-o
pictură,
într-un
tablou
etc.
8.
(cinem.)
fiecare
serie
de
instantanee
dintr-un
film,
privind
aceeași
acțiune
sau
același
subiect,
luate
sub
același
unghi
de
vedere
și
într-un
cadru
constant.
9.
mod
de
încadrare
a
subiectului
filmat
ori
a
diverselor
sale
elemente
sub
aspect
dimensional.
10.
suprafața
de
susținere
în
aer
a
unei
aeronave;
(p.
ext.)
aripă.
11.
felul
cum
sunt
dispuse
părțile
unei
opere
științifice,
literare
etc.;
proiect,
alcătuire;
proiect
pentru
o
acțiune
care
urmează
să
fie
îndeplinită.
12.
(ec.)
sistem
de
indicatori
prin
care
se
stabilesc
prioritățile,
direcțiile
principale
ale
activității
unor
structuri
economice
într-o
perioadă
dată.
13.
reprezentare
a
unei
porțiuni
reduse
din
suprafața
terestră,
la
o
anumită
scară,
pe
baza
ridicărilor
topografice
sau
aerofotogramelor.