bomba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bomber)

1. tr., refl. a da (unui obiect), a căpăta forma convexă.
2. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) în afară.

bombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) știre, fapt care produce senzație.

bombacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombacées)

1. familie de plante dicotiledonate cu tulpina arborescentă, groasă, care servește ca rezervor de apă: baobabul.

bombaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombage)

1. deformare a unei plăci având o suprafață convexă.
2. deformare prin bombare a capacelor cutiilor de conserve în urma alterării conținutului.

bombament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bombement)

1. convexitate a părții carosabile a unei șosele, care asigură scurgerea apelor.

bombănire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. bombăni)

1. faptul de a bombăni; bombănit, bombăneală.
2. vorbire înceată și greu inteligibilă (prin care cineva își manifestă nemulțumirea).
3. (fig.) zgomot surd.
4. (înv.) bâzâit de albine.

bombănitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bombăni + (i)tor)

1. care bombănește.

bombănitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bombăni + -(i)tură)

1. bombănire.
2. (var.) bobăetură,

americiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. américium)

1. (chimie) element radioactiv sintetic aparținând seriei chimice a actinidelor, obținut din uraniu prin bombardarea acestuia cu particule α accelerate, cu numărul atomic 95 și simbolul Am.
2. (var.) americium.

ampolos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. ampolloso)

1. (despre stil) emfatic, bombastic.

atomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atomique)

1. referitor la atomi, specific atomilor.
2. număr ~ = număr de ordine pe care îl are fiecare element chimic în tabelul periodic al elementelor; energie ~ă = energie nucleară; bombă ~ă = bombă a cărei putere este bazată pe energia nucleară.
3. care folosește armele atomice.

bahut

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (fr. bahut)

1. cufăr mare din lemn căptușit adesea cu piele și accesorii, cu capac bombat, folosit în mod obișnuit în Evul Mediu pentru transport.
2. (prin ext.) dulap sau bufet de formă veche; scrin.

balustru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balustre)

1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă.
2. parte laterală a capitelului ionic.
3. compas pentru trasarea circumferințelor de diametru mic.

bombaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombage)

1. deformare a unei plăci având o suprafață convexă.
2. deformare prin bombare a capacelor cutiilor de conserve în urma alterării conținutului.