OK
X
nivela
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. niveler)
1.
a
aduce
(un
teren
etc.)
la
același
nivel;
a
netezi.
2.
(fig.)
a
pune
pe
același
plan,
a
egaliza.
nivelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. nivelle)
1.
instrument
pentru
verificarea
orizontalității
unei
piese,
mașini,
instalații,
a
verticalității
unui
perete
în
curs
de
construcție.
2.
(geol.)
instrument
pentru
măsurarea
directă,
pe
teren,
a
diferențelor
de
înălțime
între
două
puncte.
contramanivelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contre-manivelle)
1.
manivelă
legată
rigid
cu
un
capăt
de
butonul
motor
al
roților
motoare
ale
unei
locomotive,
iar
cu
celălalt
de
bara
de
comandă
a
culisei.
denivela
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déniveler)
1.
refl.
(despre
terenuri,
drumuri)
a-și
pierde
netezimea,
nivelarea.
2.
(despre
suprafața
unei
ape)
a-și
modifica
nivelul.
manivelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. manivelle)
1.
pârghie
îndoită
în
unghi
drept,
care
servește
la
mânuirea
unui
mecanism,
la
transformarea
unei
mișcări
de
rotație
într-o
mișcare
rectilinie
etc.
nivelator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. nivelateur)
1.
adj.
care
nivelează.
2.
s.
n.
parte
a
unui
buldozer,
folosită
la
operațiile
de
nivelare.
3.
unealtă,
mașină
agricolă
pentru
nivelarea
solului.
altiplanație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. altiplanation)
1.
proces
de
nivelare
a
reliefului
sub
acțiunea
alternării
ciclice
a
înghețului
și
dezghețului
din
regiunile
montane;
crioplanație.
aplana
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. aplanir)
1.
a
înlătura,
a
potoli
(un
conflict)2.
a
netezi,
a
nivela
(un
teren,
fundamentul
unui
drum).
arc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. arcus, fr. arc)
1.
armă
(primitivă)
de
aruncat
săgeți.
2.
tot
ceea
ce
are
forma
unui
arc
(1).
3.
(mat.)
porțiune
dintr-o
linie
curbă,
dintr-un
cerc.
4.
element
de
arhitectură
în
formă
arcuită,
care
leagă
între
ele
două
ziduri,
două
coloane
etc.
5.
~
de
triumf
=
monument
în
formă
de
portic
arcuit
ridicat
în
amintirea
sau
pentru
comemorarea
unui
eveniment;
~-butant
=
construcție
în
formă
de
semiarc,
în
exteriorul
unui
edificiu
pentru
a
neutraliza
împingerea
boltelor
gotice;
~-rampant
=
arc
cu
reazemele
denivelate.
6.
~
voltaic
=
descărcare
electrică
între
doi
electrozi
prin
care
circulă
un
curent
de
mare
intensitate.
7.
organ
de
mașină,
din
oțeluri
aliate,
destinat
legăturii
elastice
între
două
piese.
8.
~
reflex
=
ansamblu
de
elemente
nervoase
care
asigură
realizarea
reflexelor.
ariston
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ariston)
1.
vechi
aparat
muzical
care,
acționat
cu
o
manivelă,
execută
mecanic
ariile
înregistrate
pe
niște
discuri.
autogreder
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (auto- + greder)
1.
mașină
rutieră
grea
cu
o
lamă
lungă
folosită
mai
ales
pentru
nivelări;
greder
autopropulsat.
buciardaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. bouchardage)
1.
prelucrare
sau
lucrare
realizată
cu
buciarda,
ciocanul
de
nivelare
folosit
de
pietrar;
buciardare.