apaș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apache)

1. (pl.) indieni din Texas.
2. derbedeu, huligan, bandit, hoț, tâlhar.

astrocompas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (astro- + compas)

1. instrument de navigație în mările polare care indică direcția cu o alidadă ce vizează un astru.

catoblepas

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. catoblépas)

1. animal fabulos foarte greu a cărui privire omora pe cei asupra cărora era ațintită.
2. antilopă de la izvoarele Nilului care privește veșnic în jos.
3. specie de pește veninos.

compas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compas, germ. Kompass)

1. instrument din două brațe articulare, cu care se trasează linii curbe și se măsoară arcele de cerc.
2. instrument de navigație la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcției de referință nord-sud și pentru determinarea direcției de deplasare.
3. busolă marină.
4. ~ giroscopic = girodirecțional.

girocompas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyrocompas)

1. compas (2) giroscopic; girobusolă.

impas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impasse)

1. situație fără soluționare convenabilă.
2. (rar) mică stradă fără ieșire; fundătură, intrare.
3. (la bridge, belotă) a face un ~ = a juca o carte inferioară când se presupune că adversarul care trebuia să joace înainte deține o carte intermediară.

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.

acaparant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (acapara + -ant)

1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.