pozitivism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. positivisme)
Etimologie: (fr. positivisme)
1. curent filozofic din sec. XIX-XX care neagă filozofia ca o reprezentare teoretică gene-ralizată a lumii, limitându-se la faptele confirmate de experiență și negând astfel posibilitatea cunoașterii esenței fenomenelor.
2. interes exagerat pentru problemele practice, materiale, tendință de a urmări numai avantajele imediate.