reflectare
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (reflecta)
Etimologie: (reflecta)
1. acțiunea de a (se) reflecta.
2. (arte) redare, oglindire transfigurată a realității.
3. categorie a filosofiei care exprimă esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic.