OK
X
adenovirus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adénovirus)
1.
grup
de
virusuri
cu
afinitate
pentru
mucoasa
conjunctivală,
faringială
și
țesutul
limfatic.
anavirus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anavirus)
1.
inframicorp
devenit
inactiv
patologic
sub
acțiunea
căldurii
sau
formolului.
antivirus
Parte de vorbire:
s.n., s.m.
Etimologie: (fr. antivirus)
1.
s.n.
substanță
care
împiedică
dezvoltarea
virusurilor.
2.
s.m.
software
capabil
să
detecteze
și
să
elimine
virușii
informatici.
carus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carus)
1.
(med.)
starea
cea
mai
gravă,
ultimă
a
comei.
chorus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. chorus)
1.
vechi
dans
și
cântec
englezesc
vioi,
interpretat
de
unul
sau
mai
mulți
soliști,
refrenul
reluat
de
cor.
2.
partea
principală
a
unei
teme
de
jaz.
3.
improvizație
colectivă
după
improvizațiile
soliștilor.
cirrus
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. cirrus, lat. cirrus „șuviță de păr”)
1.
(meteorologie)
nor
de
mare
altitudine
(6-10
km)
care
se
dezvoltă
în
benzi
izolate
(ex.
cirrus
fusiform).
2.
cirus.
abreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abréaction)
1.
(psihan.)
reapariție
bruscă
a
unor
tensiuni
emoționale,
regulate.
2.
reacție
de
eliberare
a
unor
tensiuni
emoționale
care
altfel
ar
întreține
conflictele
psihice
și
ar
genera
tulburări
durabile;
reacție
de
apărare.
3.
sin.
catharsis.
abrupt, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1.
I.
(despre
un
teren)
foarte
înclinat;
accidentat,
prăpăstios.
2.
(despre
stil)
alcătuit
din
elemente
contrastante;
inegal.
3.
(bot.;
despre
un
organ)
terminat
brusc.
4.
II.
formă
de
relief
abruptă.
5.
porțiune
de
teren
cu
pantă
foarte
înclinată.
abscons, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abscons, lat. absconsus)
1.
care
este
greu
de
înțeles;
obscur;
abstrus.
2.
(antonime)
clar,
comprehensibil.
absență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)
1.
lipsa
cuiva
sau
a
ceva
dintr-un
loc;
inexistență.
2.
pierdere
bruscă
și
de
scurtă
durată
a
cunoștinței.
3.
(fig.)
neatenție,
distracție.
acces
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)
1.
posibilitate
de
a
ajunge,
de
a
pătrunde
într-un
anumit
loc,
la
cineva
etc.;
intrare,
loc
pe
unde
se
pătrunde
undeva.
2.
(med.)
simptome
care
apar
brusc
și
determină
o
stare
acută
a
unei
boli.
3.
(fig.)
izbucnire
trecătoare
și
violentă
a
unei
stări
sufletești.
4.
(inform.)
proprietatea
sistemelor
de
memorie
de
a
permite
înregistrarea
și
regăsirea
informației.
acreție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. accrétion)
1.
(astr.)
fenomen
fizic
prin
care
un
corp
ceresc
captează
materia
din
spațiul
cosmic.
2.
(tehn.)
proces
de
aglomerare
a
unor
elemente.
3.
formarea
de
crustă
oceanică,
prin
extensiunea
crustei
terestre.