OK
X
dună
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dune)
1.
îngrămădire
de
nisip
în
formă
de
coame
paralele,
în
regiunile
nisipoase
sub
acțiunea
vântului.
dună
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
duna
2.
FR
dune
3.
EN
dune
4.
DE
Düne
5.
RU
дюнa
6.
HU
homokbucka,
dűne
arierdună
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arrière-dune)
1.
dună
situată
în
partea
dinspre
uscat
a
unui
complex
de
dune
litorale.
avandună
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avant-dune)
1.
dună
litorală
paralelă
cu
țărmul,
pe
partea
dinspre
mare
a
acestuia.
dunaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. dunnage)
1.
bucăți
de
lemn
sau
de
alte
materiale
folosite
pentru
protecția
mărfurilor
din
magaziile
unei
nave;
fardaj.
adamism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adamisme)
1.
doctrină
a
unor
eretici
din
primele
secole
ale
creștinismului,
care
apăreau
goi
în
adunări;
doctrina
adamiților.
2.
orientare
în
cadrul
akmeismului,
care
manifesta
preferința
pentru
elementul
biologic
primitiv.
adamit, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. adamite)
1.
membru
al
unei
secte
care
pretinde
că
găsește
inocența
lui
Adam
dinaintea
păcatului
și
care,
pretinzând
că
imită
nuditatea
lui
Adam,
respinge
utilizarea
îmbrăcămintei
în
adunări;
eretic,
adept
al
adamismului.
adiator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. addiateur)
1.
aparat
pentru
efectuarea
operațiilor
de
adunare
și
scădere.
aditiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1.
I.
care
este
adăugat,
care
se
adaugă,
care
se
adiționează,
care
completează.
2.
(mat.)
referitor
la
operația
de
adunare;
care
provine
dintr-o
adunare.
3.
(fizică)
(despre
o
proprietate,
un
efect)
exprimat
printr-o
mărime
fizică
ale
cărei
valori
se
însumează
algebric.
4.
II.
lucru
adăugat,
completare,
supliment.
5.
(industrie)
constituent
secundar,
substanță
care,
adăugată
unor
produse,
le
ameliorează
unele
proprietăți.
6.
(industria
alimentară)
produs
destinat
să
modifice
gustul
sau
parfumul,
să
prelungească
conservarea.
7.
(petrochimie)
denumire
generică
pentru
diferitele
produse
care
sunt
încorporate
în
benzină
pentru
a
o
face
mai
puțin
detonantă;
în
uleiuri
pentru
a
le
îmbunătăți
calitățile
de
lubrifiere,
rezistența
la
oxidare,
punctul
de
îngheț
sau
indicele
de
vâscozitate;
în
bitumuri
pentru
emulsionare.
adiție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. addition, lat. additio)
1.
adăugare.
2.
(chim.)
reacție
de
~
=
reacție
prin
care
se
introduc
atomi
sau
molecule
într-o
moleculă
nesaturată.
3.
(mat.)
adunare.
adiționa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. additionner)
1.
a
face
o
adunare,
a
face
suma
unei
operații;
a
aduna.
2.
a
reuni
mai
multe
cantități
pentru
a
determina
valoarea
totală.
3.
a
adăuga
un
element
la
altul.
4.
(antonime)
a
scădea,
a
reduce.