motiv
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. motif, it. motivo, germ. Motiv)
Etimologie: (fr. motif, it. motivo, germ. Motiv)
1. rațiune, cauză care determină o acțiune, un sentiment.
2. pretext; mobil.
3. cea mai mică unitate melodico-ritmică a unei idei muzicale cu un profil și un sens propriu; parte a unei teme, capabilă să devină de sine stătătoare, în dezvoltare.
4. element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură.
5. temă, idee fundamentală a unei opere literare.