OK
X
spectator, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. spectateur, lat. spectator)
1.
cel
care
asistă
la
un
spectacol.
2.
martor
ocular
(la
o
întâmplare).
aleatorism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aléatorisme)
1.
caracter
aleatoriu;
hazard.
2.
procedeu
de
creație
care
urmărește,
prin
caracterul
întâmplător,
stimularea
interesului
și
a
imaginației
spectatorului.
3.
(muz.)
curent
în
cadrul
căruia
aceeași
compoziție
se
poate
prezenta
sub
aspecte
variate,
datorate
libertății
improvizatorice
a
interpretului.
aparteu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aparté)
1.
(teatru)
monolog
sau
scurtă
replică
teatrală
care
nu
este
auzită
de
celelalte
personaje
din
scenă,
ci
doar
de
spectatori.
2.
(prin
ext.)
conversație
secretă;
convorbire
între
patru
ochi.
3.
(antonim)
dialog.
arierplan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arrière-plan)
1.
linie
de
perspectivă
la
cea
mai
mare
depărtare
de
spectator;
ultimul
plan.
2.
(fig.)
în
~
=
într-o
poziție
inferioară,
în
umbră.
confident, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. confident, lat. confidens)
1.
cel
căruia
i
se
fac
confidențe.
2.
personaj
convențional
în
teatru,
căruia
un
erou
îi
face
confidențe,
permițând
autorului
să
informeze
pe
spectator
fără
a
recurge
la
monolog.
contramarcă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contremarque)
1.
parte
a
unui
bilet
de
spectacol
care
îi
rămâne
spectatorului.
2.
(p.
ext.)
semn
distinctiv
remis
la
o
escală
călătorilor
în
tranzit.
3.
bilet
justificativ
remis
fiecărei
persoane
care
participă
la
o
călătorie
în
grup
pentru
a-i
permite
accesul
în
mijlocul
de
transport.
dioramă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diorama)
1.
tablou
de
mari
dimensiuni
plasat
de
jur
împrejurul
unei
încăperi
circulare,
din
centrul
căreia
spectatorul
privește
imaginile,
care,
prin
iluminări
variate,
dau
impresia
unui
peisaj
real.
2.
reprezentare
a
unui
peisaj
într-un
mediu
natural,
în
muzeele
de
științe
naturale.