OK
X
operare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (opera)
1.
acțiunea
de
a
opera.
2.
(inform.)
sistem
de
~
=
colecție
de
programe
care
permit
unui
calculator
facilități
de
programare.
cooperare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (coopera)
1.
faptul
de
a
coopera.
2.
conlucrare
a
unor
persoane,
unități
economice
sau
țări
în
producerea
sau
desfacerea
anumitor
produse,
în
cercetarea
științifică
și
tehnică
etc.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
asistență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assistance)
1.
asistare.
2.
public
care
ia
parte
la
o
conferință,
la
un
spectacol
etc.
3.
sprijin,
ajutor
(medical,
material
etc.).
4.
~
juridică
=
ajutor
competent,
de
specialitate,
dat
unei
persoane
pentru
a-și
susține
drepturile
în
fața
justiției.
~
socială
=
sprijinire
materială
a
unei
persoane
inapte
de
muncă.
5.
cooperare
materială
sau
morală
în
viața
internațională.
biotehnician
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (bio- + tehnician, cf. fr. biotechnicien)
1.
specialist
în
biotehnică.
2.
persoană
responsabilă
de
operarea
și
întreținerea
echipamentelor
sanitare
utilizate
în
spitale
și
clinici.
coabitație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
1.
faptul
de
a
coabita;
coabitare,
conviețuire
2.
situația
mai
multor
persoane
care
locuiesc
într-o
locuință
comună.
3.
viață
comună
a
unui
cuplu
căsătorit
sau
trăind
împreună
(ca
în
căsătorie).
4.
(politică)
cooperare
între
partidele
politice
opuse
pentru
a
asigura
guvernarea.
5.
(var.
înv.)
coabitațiune,
cohabitație,
cohabitațiune.
colaborare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (colabora)
1.
acțiunea
de
a
colabora;
cooperare.
2.
formă
de
relații
care
se
stabilesc
între
state
sau
grupări
economice,
politice,
culturale
etc.
în
interes
comun.
colaboraționism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. collaborationnisme)
1.
atitudine
sau
politică
de
cooperare
activă
cu
un
ocupant
inamic
(mai
ales
cu
naziștii
în
cel
de-al
doilea
război
mondial);
colaborare
cu
dușmanul;
trădare
de
patrie.