capsa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (capsă)

1. a prinde cu o capsă (3).
2. a aplica o capsă (4) unui cartuș.

capsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.

capsator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (capsa + -tor)

1. s. m. f. muncitor specializat în capsarea lăzilor și a tapițeriei de mobilă.
2. s. n. instrument pentru capsarea hârtiilor.
3. dispozitiv în legătoria manuală pentru turtirea și fixarea inelușelor de metal ale albumelor etc.

carpocapsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carpocapse)

1. fluturaș cu aripile cenușii-cafenii, cu fețele și marginile franjurate, pe arborii fructiferi.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

buton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouton)

1. s. n. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică.
2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, ca legătură de articulație într-un mecanism.
3. mică papulă, bubuliță de piele.
4. s. m. nasture mobil.
5. capsă (1).
6. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite.

capsator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (capsa + -tor)

1. s. m. f. muncitor specializat în capsarea lăzilor și a tapițeriei de mobilă.
2. s. n. instrument pentru capsarea hârtiilor.
3. dispozitiv în legătoria manuală pentru turtirea și fixarea inelușelor de metal ale albumelor etc.

mufă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Muffe)

1. manșon (2).
2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil.

patent 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Patent)

1. adj. (despre încuietori, lacăte) construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare.
2. clește ~ (și s. n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă.
3. s. f. capsă.

percuta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. percuter, lat. percutere)

1. a lovi capsa unui cartuș cu percutorul.
2. (med.) a lovi (încet, repetat) cu degetul o parte a corpului pentru a o examina.