abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.

bavură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bavure)

1. (tehn.) porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare.
2. (poligr.) contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă.

comandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commande)

1. ordin, dispoziție, poruncă.
2. ton de ~ = ton poruncitor.
3. conducere a unei unități militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări.
6. acțiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile.
9. (inform.) instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaș, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicațiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărților, cabina comandantului etc.
14. parâmă subțire (saulă) cu care se înfășoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.

detestabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. détestable, lat. detestabilis)

1. demn de dispreț, de ură.
2. (despre lucruri) foarte rău, cu mult sub nivelul cerut.

exigibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exigible)

1. care poate fi cerut.
2. (jur.; despre obligații) care trebuie îndeplinit în orice caz.

formaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (format + -iza)

1. a croi cu circularul panourile de lemn suprapuse după diferite forme și dimensiuni cerute de producție.