OK
X
sinonim
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
synonymon;
synonymum
2.
FR
synonyme
3.
EN
synonym
4.
DE
Synonym;
Nebenname
5.
RU
синоним
6.
HU
társnév,
rokonértelmű
név,
szinonímia,
jelenleg
nem
érvényes
név
sinonim, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. synonyme)
1.
adj.
(despre
cuvinte,
afixe
etc.)
care
are
același
înțeles
cu
altul.
2.
s.
n.
element
lingvistic
(cuvânt,
afix,
expresie
etc.)
echivalent
ca
înțeles
cu
altul.
3.
joc
care
cere
dezlegătorului
să
găsească
pentru
un
anumit
cuvânt
unul
sau
mai
multe
cuvinte
cu
înțeles
comun
sau
foarte
apropiat.
sinonimic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik)
1.
adj.
referitor
la
sinonimie.
2.
derivație
~ă
=
procedeu
stilistic
potrivit
căruia
două
sau
mai
multe
cuvinte
cu
sensuri
apropiate
ajung
să
desemneze
același
lucru.
3.
s.
f.
ramură
a
lingvisticii
care
studiază
sinonimele.
4.
totalitatea
sinonimelor
unei
limbi.
sinonimie
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
synonymia
2.
FR
synonymie
3.
EN
synonymy
4.
DE
Synonymie
5.
RU
синонимия
6.
HU
szinonímia,
rokonértelmű
szó
v.
kifejezés
sinonimie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. synonymie, lat. synonymia)
1.
însușirea
de
a
fi
sinonim;
sinonimitate.
2.
posibilitatea
înlocuirii
unui
cuvânt,
a
unei
expresii
etc.
cu
sinonimul
lor.
3.
(anton.)
antonimie.
sinonimitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (sinonim + -itate)
1.
(semantică)
relația
de
asemănare
de
sens
între
două
sau
mai
multe
entități
lingvistice;
sinonimie.
sinonimiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (engl. synonymize, fr. synonymiser)
1.
a
exprima
prin
sinonimie.
2.
a
exprima
același
lucru
cu
alte
cuvinte.
3.
a
exprima
ceva
printr-un
cuvânt
cu
sens
apropiat.
4.
(mai
ales
despre
cuvinte)
a
se
~
=
a
deveni
sinonim
(unul
cu
altul).
-AJ
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -age)
1.
„acțiune”.
2.
sinonim
cu
-ment.
anesteziant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. anesthésiant)
1.
(produs,
substanță)
care
anesteziază.
2.
(produs,
substanță)
având
capacitatea
de
a
anestezia,
de
a
adormi.
3.
(sinonim)
anestezic.
antonimie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. antonymie)
1.
raport
între
doi
termeni
cu
sensul
exact
contrar;
relație
între
două
antonime.
2.
caracterul
cuvintelor
care
au
sensuri
opuse.
3.
(anton.)
sinonimie.
autofecundație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autofécondation)
1.
(bot.,
biol.)
fecundare
prin
sine
însuși.
2.
(bot.)
fecundare
obținută
prin
unirea
gameților
produși
de
aceeași
plantă.
3.
(biol.)
fuziune
a
doi
gameți
de
sex
diferit,
generați
de
același
individ.
4.
(sinonim)
autofecundare.
azalee
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. azalée)
1.
(botanică)
în
sens
larg,
sinonim
cu
rododendron,
și
fostul
nume
al
mai
multor
plante
din
genul
Rhododendron;
numele
vernacular
desemnează
astăzi
așa-numiții
rododendroni
„chinezi”
(cu
frunze
caduce)
și
rododendronii
mici
de
interior
veșnic
verzi,
numiți
„japonezi”.
2.
(botanică)
arbust
ornamental,
originar
din
China,
cu
flori
roșii,
roz
sau
albe.
criteriologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. critériologie)
1.
studiu
logic
al
criteriilor.
2.
știința
criteriilor
de
judecată,
de
cunoaștere
a
adevărului;
(cvasi-sinonim)
epistemologie.