îngrămădire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. îngrămădi)
Etimologie: (vb. îngrămădi)
1. acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire.
2. adunare la un loc a unui număr mare de oameni.
3. înghesuire.
4. punere în dezordine într-un spațiu restrâns, împiedicând găsirea la nevoie.
5. așezare în formă de grămadă.