OK
X
altazimut
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Altazimut)
1.
instrument
astronomic
pentru
măsurarea
azimutului
constelațiilor.
azimut
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. azimut)
1.
unghi
format
de
un
plan
vertical
fix,
care
trece
printr-un
anumit
punct,
cu
planul
vertical
al
unei
direcții
ce
trece
prin
punctul
considerat.
bismut/bismut
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bismuth)
1.
metal
alb-cenușiu,
lucios,
cu
reflexe
roșietice,
sfărâmicios,
folosit
în
aliaje
ușor
fuzibile
în
industrie
și
în
medicină.
emisiune-mamut
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (emisiune + mamut)
1.
emisiune
de
foarte
mari
proporții.
film-mamut
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (film + mamut)
1.
film
de
o
lungime
neobișnuită,
cu
foarte
mare
figurație.
mamut
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mammouth)
1.
s.
m.
mamifer
erbivor
fosil
înrudit
cu
elefantul,
adaptat
la
un
climat
rece.
2.
(fig.)
lucrare,
edificiu,
construcție,
întreprindere,
organizație
de
proporții
foarte
mari;
colos.
3.
adj.
inv.
(fig.;
despre
întreprinderi,
organizații
etc.)
de
mari
proporții.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
africantrop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. africanthrope)
1.
maimuță
antropoidă
fosilă
aparținând
perioadei
glaciare
din
Africa
orientală.
alchimist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. alchimiste)
1.
practicant
al
alchimiei
(practică
de
cercetare
în
vogă
în
Evul
Mediu
și
care
s-a
dezvoltat
în
cele
din
urmă
în
chimie)
care
își
petrecea
viața
căutând
un
elixir
al
nemuririi,
un
panaceu
universal
și/sau
o
piatră
filozofală
capabilă
să
transmute
metalele
comune
în
aur.
2.
(var.)
(înv.)
alhimist.
alogonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allogonie)
1.
(biol.)
modificare
a
formulei
datorată
mutației.
altazimut
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Altazimut)
1.
instrument
astronomic
pentru
măsurarea
azimutului
constelațiilor.
amortiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. amortir)
1.
a
stinge
treptat
un
credit,
un
împrumut,
prin
plăți
periodice.
2.
a
înlocui
treptat
capitalul
fix
al
unei
întreprinderi
prin
cote
anuale.
3.
a
recupera
o
cheltuială.
4.
a
scădea
progresiv
amplitudinea
unei
mărimi
pentru
un
fenomen
de
ondulație.
5.
a
atenua,
a
diminua
(un
șoc,
un
zgomot).