anticipare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anticipa)

1. faptul de a anticipa; anticipație.
2. (lingv.) pronunțare anticipată a unui sunet din silaba următoare.

apupare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (apupa)

1. acțiunea de a (se) apupa.
2. înclinare longitudinală a navei către pupă, datorită încărcării neuniforme.

astupare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. astupa)

1. acțiunea de a astupa; astupat.
2. umplere, înfundare.
3. închidere; acoperire.

autorecepare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + recepare)

1. uscare a tulpinii puieților din lipsă de lumină sau din altă cauză naturală.

campare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. campa)

1. faptul de a campa; camping.
2. instalare temporară în corturi, a unei unități militare, a unor turiști etc.; campament.

contratipare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contratip)

1. proces tehnologic de prelucrare a peliculei pentru obținerea de contratipuri.

abdominalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominalgie)

1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

abiogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiogène)

1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.
2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.
3. (antonim) biogen.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

absciziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscision, lat. abscisio)

1. extirpare a unui organ al corpului.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.