pensiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pensionner, germ. pensionieren)

1. tr. a scoate la pensie; a atribui, a face o pensie (cuiva).
2. refl. a ieși la pensie.

pensionabil, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (engl. pensionable)

1. (om) în vârstă de pensie, care are dreptul de a ieși la pensie.
2. (persoană) care se califică pentru a primi o pensie.

pensionar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pensionnaire, germ. Pensionär)

1. cel care primește o pensie.
2. cel întreținut într-un ospiciu sau azil.
3. deținut într-o închisoare.
4. persoană care stă în pensiune la cineva.

pensionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pensiona)

1. acțiunea de a (se) pensiona; scoatere (sau ieșire) la pensie; (înv.) pensionărie.
2. acordare cuiva a unui ajutor (periodic) în bani, pentru a-i asigura existența.
3. scoatere din producție în condițiile prevăzute de lege, acordându-i-se pensie.
4. (rar) recompensă materială acordată cuiva pentru activitatea depusă.

pensionărește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (pensionar + -ește)

1. în felul pensionarilor; ca pensionarii.

pensionărie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (pensionar + -ie)

1. situație a celui care a ieșit la pensie.
2. (prin ext.) ieșire la pensie; pensionare.

consultant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. consultant, rus. konsultant)

1. specialist al unei instituții etc. care dă consultații.
2. profesor universitar pensionat care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și conduce doctoranzi.
3. specialist în consultanță.
4. fost sportiv invitat să comenteze un meci sau știri sportive.

debloca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débloquer)

1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja.
2. a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.).
3. a desțepeni (mașini, aparate).
4. a scoate de sub blocare bani, valori bancare.
5. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari).

pensie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. Пенсия)

1. sumă de bani care se acordă (lunar) celor care au ieșit din producție pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate, precum și urmașilor acestora, în cazurile prevăzute de lege.
2. indemnizație de subzistență plătită periodic unei persoane, de către stat, o organizație socială sau o altă persoană.
3. ~ alimentară (sau de întreținere) = sumă de bani, lunară, pe care o persoană trebuie să o plătească altei persoane în cuantumul și pe durata de timp stabilită de o instanță judecătorească.
4. (loc. adj.) la ~ = care este pensionar.
5. (loc. verb.) a ieși (sau a scoate pe cineva) la ~ = a (se) pensiona.
6. (înv.) subsidiu.

pension

Parte de vorbire:  s.n. (în trecut)  
Etimologie: (fr. pension)

1. institut particular de învățământ de grad elementar și mediu.
2. instituție școlară de grad elementar sau mediu care asigură cazare și masă; internat, pensionat.
3. clădire unde se afla această instituție.
4. (var.) (înv.) pansion, (înv.) penzion, (înv.) pinzion.

suspenda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. suspendre, lat. suspendere)

1. a atârna; a suspensiona.
2. (fig.) a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate.
3. (jur.) a opri cursul judecății, al executării sau al urmăririi penale.
4. (fig.) a interzice, a suprima (temporar).

efectiviza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. effectiviser)

1. a da un caracter efectiv (ex. a efectiviza asigurarea pentru pensionari).