OK
X
proba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. probare)
1.
a
dovedi,
a
demonstra
(cu
probe).
2.
a
pune
la
probă;
a
încerca.
probă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. proba, germ. Porbe)
1.
încercare;
(examen
de)
verificare.
2.
metodă
prin
care
se
constată
justețea
unui
calcul.
3.
(sport)
întrecere.
4.
parte
din
materialul
unei
mostre
care
se
supune
analizei,
spre
a
se
verifica
anumite
caracteristici
ale
întregului
material.
5.
(fot.)
copie
pozitivă
pe
hârtie.
6.
confirmare,
dovadă,
mărturie.
aproba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. approbare)
1.
a
încuviința
o
acțiune,
o
părere
etc.;
a-și
da
consimțământul,
a
fi
de
acord.
2.
a
rezolva
favorabil.
contraprobă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. contre-épreuve)
1.
probă
pentru
a
verifica
o
alta,
care
nu
a
dat
rezultatele
concludente.
dezaproba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. désapprouver)
1.
a
nu
aproba;
a
blama,
a
înfiera.
probabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. probable, lat. probabilis)
1.
adj.
care
pare
că
este
adevărat,
întemeiat.
2.
care
se
poate
întâmpla.
3.
adv.
după
cât
se
pare,
după
toate
probabilitățile.
probabiliorism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. probabiliorismo)
1.
orientare
etică
potrivit
căreia
din
două
opinii
morale
trebuie
urmată
numai
aceea
care
este
mai
probabilă;
probabilism.
probabilism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. probabilisme)
1.
concepție
potrivit
căreia
nu
se
poate
stabili
cu
certitudine
dacă
un
enunț
este
adevărat
sau
nu,
ci
se
poate
distinge
doar
un
oarecare
grad
de
probabilitate.
2.
caracterul
probabil,
statistic
al
fenomenelor
și
proceselor
sociale.
3.
principiu
moral
potrivit
căruia
atunci
când
există
un
conflict
între
o
normă
și
libertate,
o
acțiune
contra
normei
este
permisă
dacă
ea
se
desfășoară
conform
unei
opinii
probabile.
abject, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)
1.
care
comite
fapte
reprobabile;
ticălos.
2.
care
inspiră
dezgust,
repulsie,
prin
josnicia,
degradarea
sa
morală;
demn
de
cel
mai
mare
dispreț;
abominabil.
3.
(antonime)
respectabil,
stimabil.
abzice
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după germ. absagen)
1.
a
nu
admite,
a
refuza,
a
dezaproba.
accept
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Akzept)
1.
înscris
prin
care
cineva
se
obligă
să
achite
o
datorie
la
scadență.
2.
acord,
aprobare.
aclamație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1.
manifestare
de
simpatie,
de
aprobare
entuziastă,
a
unei
mulțimi;
ovații.
acolit, -ă
Parte de vorbire:
I. s.m.f., II. s.m.
Etimologie: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
1.
I.
persoană
care
urmează
îndeaproape
ideile
cuiva.
2.
persoană
care
ajută
pe
cineva
într-o
acțiune
(reprobabilă);
complice.
3.
II.
ajutor
al
preotului
în
cultul
catolic.
4.
divinitate
secundară
care
însoțește
o
divinitate
principală.
actuar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actuaire, cf. lat. actuarius, scrib)
1.
specialist
în
aplicarea
teoriei
probabilităților
și
a
statisticii
matematice
în
diferite
calcule.