antrenament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. entraînement)

1. complex de exerciții desfășurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreț etc.
2. exercițiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obținerii unei producții superioare.

supraantrenament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. surentrainement)

1. (sport) stare patologică în urma unor eforturi exagerate, incorect dozate.
2. antrenament fizic excesiv cauzând suprasolicitare și formă slabă.

canter

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. canter)

1. (hipism) galop scurt și ușor, de antrenament; mic galop de încercare (cel mai adesea, înainte de cursă).

cantonament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantonnement)

1. staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe.
2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor.

centrifug, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centrifuge)

1. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal.
2. forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare.
3. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată.

deltadrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (delta/plan/ + -drom)

1. loc de desfășurare a antrenamentelor și concursurilor de deltaplanism.

footing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. footing)

1. (sport) tip de antrenament în care se alternează cursele cu marșurile, pentru a întări rezistența gambelor și a respirației.

formă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forme, lat. forma)

1. înfățișare, aspect exterior; contur.
2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.
5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.
6. fel, chip, mod.
7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
8. dispoziție legală de procedură.
9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.
10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.
11. stare de agregare a corpurilor.
12. tipar, calapod, model.
13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.
14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.