consumație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. consommation, lat. consumatio)

1. faptul de a consuma.
2. ceea ce consumă cineva într-un local public.

chelner

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Kellner)

1. bărbat care servește consumatorii într-un local local de consumație; ospătar.
2. (var.) chelnăr.

cinerestaurant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinérestaurant)

1. restaurant amenajat pentru a fi vizionate filme în timpul consumației.

consum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Konsum/verein/)

1. folosire de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesități.
2. bunuri de larg ~ = produse ale industriei ușoare sau alimentare destinate consumației individuale.
3. cantitate de combustibil, materii prime, materiale consumată pentru funcționarea unui sistem tehnic, pentru realizarea unui produs, a unei operații etc.
4. ~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc. raportat la o anumită unitate.

consumator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. consommateur)

1. persoană care face consumație într-un local public.
2. persoană care achiziționează produse pentru uz personal și nu pentru a le revinde.
3. cel care consumă, care folosește bunuri sau servicii pentru a produce ceva; aparat care consumă energie electrică.
4. (loc. nom.) ~ țintă = potențial client vizat de un mesaj comercial.
5. (loc. nom.) ~ final = consumator care folosește un bun sau serviciu pentru uzul său personal, în vederea satisfacerii directe a unei nevoi (nu este neapărat cel care achiziționează un bun sau un serviciu, ci cel care îl folosește).
6. (loc. nom.) ~ intermediar = consumator care folosește un bun sau un serviciu ca parte a unei activități de producție.
7. (antonim) producător.

fisă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. fisa)

1. piesă de metal de formatul unei monede, care poate declanșa mecanismul unui automat; jeton.
2. (fam.) a-i pica (sau cădea) cuiva ~a = a înțelege repede despre ce este vorba.
3. placă mică de metal, de os etc., rotundă sau pătrată, întrebuințată ca marcă de plată la jocul de cărți, în localurile de consumație etc.

restaurant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. restaurant)

1. local public unde se consumă, contra plată, mâncăruri și băuturi.
2. serviciu de restaurant al unei unități; parte dintr-o unitate rezervată acestui serviciu.
3. vagon-~ = vagon atașat unui tren de persoane în care se servește mâncare și băutură.
4. cabană-~, ~-cabană = cabană care conține un restaurant.
5. casă-~ = casă în care s-a deschis un restaurant.
6. cramă-~, ~-cramă = restaurant prevăzut cu cramă.
7. grădină-~, ~-grădină = restaurant amenajat într-o grădină, restaurant cu grădină.
8. hotel-~ = hotel în care se află un restaurant.
9. ~-berărie = restaurant în care (ca băutură) se servește mai ales ori exclusiv bere.
10. ~-cantină = restaurant cu profil de cantină.
11. ~-cherhana = restaurant cu specific de cherhana.
12. ~-hotel-școală = restaurant și hotel cu rol de școală.
13. ~-ospătărie = restaurant cu specific de birt.
14. ~-pensiune = restaurant cu specific de pensiune.
15. ~-pizzerie = restaurant cu specific de pizzerie.
16. ~-terasă = restaurant pe terasă.
17. ~-zahana = restaurant cu specific de zahana.
18. mini~ = restaurant mic.
19. cine~ = restaurant special amenajat pentru a fi vizionate filme în timpul consumației.