marker
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (engl. marker)
Etimologie: (engl. marker)
1. genă mutantă cu efecte fenotipice detectabile, cu localizare cunoscută, care permite localizarea altor gene.
2. particularitate morfologică ce permite identificarea corectă a unui cromozom.
3. cromozom diferit de omologul său printr-o asemenea particularitate.
4. factor de mare frecvență la suferinzii de o anumită afecțiune, servind pentru identificarea unei populații bolnave în cadrul populației generale.
5. creion special, diferit colorat și fluorescent, cu care se subliniază anumite pasaje sau cuvinte într-un text.